Din seria: cum să îți faci clienții să fugă

Sunt genul de persoană care are răbdare…cu limita. Îmi dau seama când situația impune să „depășesc limitele”, sunt perfect înțelegătoare și nu intru în dispute aiurea prin magazine pentru că în general le consider o pierdere de timp și energie. Dar ce sa te faci când ai nevoie de un serviciu / obiect și dai peste cineva cu care efectiv nu reușești să comunici. Da, acum să vezi provocarea.

Intru într-un magazin Altex (mai exact cel din complexul Carrefour Vulcan) cu intenția și gândul de a cumpără un card cadou. Știam că îl vreau, deja mă informasem asupra detaliilor acestui card, discutasem cu un reprezentant asupra valabilității, etc. În termeni de marketing, clientul a luat hotărârea de a cumpăra produsul. Unde mai pui că aveam nevoie de el pe loc! Deci chiar trebuia să îl cumpăr!

În dreptul casei de marcat nu mai era niciun client. Fericire! Trei persoane în spatele ghișeului încep să se învârtă de colo-colo. Una își aranjă câteva pixuri într-un suport. Cealaltă încerca să lipească o cutie iar cea de-a treia a sărit repede să o ajute.

Eh, aș! Probabil nu sunt cele care trebuie să încaseze, mi-am zis și am continuat să aștept. Am stat 5 minute și le-am urmărit. Doar eu pe ele, căci eu păream invizibilă acolo. În spatele meu a mai apărut un client cu o pereche de căști și el la fel de atent la activitatea fețelor. După încă 5 minute, una dintre ele se oprește în dreptul casei și întinde ușor mână peste mine, cerându-i frumos clientului din spatele meu produsul pentru a-l scană.

M-am blocat, pe bune! Noroc că cel din spatele meu a sesizat gestul și respectuos îi spune casieriței că ce să vezi…doamna era înainte! Aaaaaaa, wow, nu?! Îmi aruncă o privire ușor deranjantă și îmi spune victorios „Dar dumneavoastră nu aveți nimic în mana”. Aș fi vrut să îi explic că aș fi putut cumpăra un frigider pe care evident nu aveam cum să îl țin în mână, sau poate doar aș fi vrut niște informații. Cu siguranță dacă stăteam acolo de 10 minute aveam un oarecare interes comercial, zic!

Dar pentru că mă grăbeam, i-am spus pe scurt ce vreau și gata. În timp ce a căutat prin sertare cardul ăla cadou, de care știa că este undeva pe acolo, eu pregătesc banii și îi spun suma. Ea îmi ia banii, mă întreabă dacă îi depun pe toți, îi spun că da și după o clipă suspendată în gol îmi spune liniștită: „Sa știți că nu am să va dau rest”.

WTF?! Am crezut că nu m-am exprimat eu bine și atunci i-am explicat din nou că toți banii sunt pentru acel card, sunt exact cât trebuie, i-am numărat și eu și ea, deci unde e problema?! Păi, „sa vedeți că nu pot să va dau rest!”. Îi mai spun o data că nu vreau rest. Ea insita că nu poate da rest, că la achiziționarea unui card cadou nu se da rest. Și că să îmi demonstreze că are dreptate își cheamă o colegă să-mi explice și ea! Reiau povestea, colega îmi spune că întradevăr nu poate să îmi dea rest și după câteva secunde întreabă naiv: „Dar pentru ce trebuie rest?” Bingo!!! Asta ziceam și eu…

0
0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *